CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 244 / 2016
AVIZ
referitor la proiectul de Lege privind regimul infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, precum și unele măsuri pentru reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice
Analizând proiectul de Lege privind regimul infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, precum și unele măsuri pentru reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.43 din 14.03.2016,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de lege are ca obiect reglementarea regimului infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, precum și a unor măsuri pentru reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice. Potrivit Expunerii de motive, intervențiile legislative vizează transpunerea Directivei 2014/61 în legislația națională și îmbunătățirea legislației cadru și sectoriale, astfel încât construirea rețelelor de comunicații electronice, a elementelor de infrastructură și a infrastructurii de susținere pentru rețelele de comunicații electronice să fie reglementată printr-un cadru coerent și simplificat.
Semnalăm că, potrivit articolului 13 din Directiva 2014/61/UE, Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 2016. Statele membre informează Comisia în această privință. La data avizării prezentului proiect, data de transpunere este depășită.
Prin conținut și obiectul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.
2. Din punct de vedere al dreptului european, demersul normativ de față cade sub incidența reglementărilor europene statuate la nivelul UE, subsumate Politicii industriale și Pieței Interne, integrate segmentului legislativ dedicat Politicii industriale - intervenții sectoriale, în sectorul - Tehnologia informației, telecomunicații și informatică.
În raport de obiectul specific de reglementare, la nivelul dreptului european derivat, prezintă incidență directă dispozițiile Directivei nr.2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză, prevederi pe care, inițiatorul prezentului demers, conform art.288 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), parte integrantă a Tratatului de la Lisabona, își propune să le transpună cu caracter integral la nivelul legislației naționale de profil, îndeplinindu-se astfel angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la UE, așa cum a fost ratificat prin Legea nr.157/2005.
Actul juridic european, vizat a fi transpus în cadrul ordinii juridice naționale, are ca obiectiv facilitarea și stimularea extinderii rețelelor de comunicații electronice de mare viteză, prin măsuri care promovează utilizarea în comun a infrastructurii fizice existente și permit instalarea mai eficace a unora noi, pentru a reduce costurile asociate extinderii acestor rețele, instituind cerințe minime referitoare la lucrările de construcții civile și la infrastructura fizică, din perspectiva apropierii și compatibilizării legislațiilor statelor membre ale Uniunii Europene.
Precizăm că, de lege lata, reglementarea națională a regimului infrastructurii rețelelor de comunicații electronice este asigurată de Legea nr.154/2012, reglementare care transpune la nivel intern prevederile art.11 și 12 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, norme europene vizate a fi preluate și prin intermediul prezentului demers legislativ, concomitent abrogării acestei legi. Astfel, după cum se arată în Expunerea de motive, elaborarea și promovarea proiectului de lege vizează, în cadrul unei intervenții legislative integratoare, conceperea unui act normativ unic care, pe coordonatele transpunerii prevederilor Directivei nr.2014/61/UE, dar și ale prevederilor art.11 și 12 din Directiva 2002/21/CE, să preia corpul normativ al vechii reglementări (Legea nr.154/2012) ce urmează a fi abrogată concomitent finalizării actualului demers legislativ, reglementând astfel, într-o manieră coerentă și unitară, atât problematica complexă a regimului infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, cât și pe cea dedicată promovării măsurilor pentru reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice, în acord cu normele și exigențele UE incidente în materie.
Totodată, pe aceleași coordonate ale transpunerii integrale a normelor Directivei nr.2014/61/UE, în contextul asigurării unei armonizări depline a legislației naționale în domeniu cu prevederile și cerințele UE corespondente, se propun intervenții legislative și asupra altor acte normative relevante în materie, conexe problematicii regimului infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, în scopul reducerii costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză, menite a articula corespunzător, prevederile incidente în spațiul juridic național ale acestei directive europene.
3. Semnalăm că unele dispoziții ale Directivei nr.2014/61/UE nu au fost transpuse în proiectul de lege. Cu titlu de exemplu, menționăm articolul 3 alin.(1) din Directivă, potrivit căruia Statele membre se asigură că fiecare operator de rețea are dreptul de a oferi întreprinderilor care furnizează sau care sunt autorizate să furnizeze rețele de comunicații electronice accesul la propria infrastructură fizică în vederea instalării de elemente ale rețelelor de comunicații electronice de mare viteză. În mod reciproc, statele membre pot să prevadă dreptul operatorilor de rețele publice de comunicații de a oferi accesul la propria infrastructură fizică în vederea instalării unor rețele, altele decât rețelele de comunicații electronice, dispoziție care nu a cunoscut transpunere.
Totodată, art.20 alin.(4) și art.22 alin.(3) nu transpun integral dispozițiile articolului 6 alin.(1) din Directivă, care prevede că statele membre pot permite limitarea accesului la informațiile minime numai atunci când acest lucru este considerat necesar pentru asigurarea securității și integrității rețelelor, a securității naționale, a sănătății sau siguranței publice, a confidențialității sau pentru păstrarea secretelor comerciale și de afaceri. Ipotezele limitării accesului pentru asigurarea confidențialității sau pentru păstrarea secretelor comerciale și de afaceri nu au fost prevăzute în prezentul proiect.
4. Semnalăm că, potrivit prevederilor art.3 alin.(1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr.521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative, (1) Proiectele de acte normative care privesc în mod direct autoritățile administrației publice locale trebuie transmise președinților structurilor asociative ale acestora de către autoritatea administrației publice centrale inițiatoare, cu cel puțin 15 zile înainte de prezentarea, spre însușire, de către conducătorul acesteia. (2) În cazul proiectelor de acte normative cu caracter urgent, termenul prevăzut la alin.(1) poate fi redus la 5 zile lucrătoare. Totodată, art.4 prevede că (1) În documentele de motivare care însoțesc proiectele de acte normative ce intră sub incidența prevederilor prezentei hotărâri se includ referiri cu privire la îndeplinirea procedurii de consultare a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale și se menționează soluțiile propuse de aceste structuri care au fost incluse în conținutul proiectelor respective. (2) În cazul în care o structură asociativă a autorităților administrației publice locale nu comunică punctul de vedere în cadrul procedurii de consultare, se menționează despre aceasta în documentul de motivare. Din analiza Expunerii de motive a proiectului de lege și a documentelor atașate, nu rezultă că această procedură de consultare a fost realizată.
5. La titlu, pentru rigoarea exprimării, recomandăm reformularea, astfel:
Lege privind regimul infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice.
6. La art.2 alin.(1) lit.c), precizăm că, ulterior republicării, Legea nr.458/2002 a mai fost modificată prin Legea nr.301/2015, astfel încât, pentru rigoare normativă, este necesară completarea textului, după datele de identificare ale respectivului act normativ, cu sintagma cu modificările ulterioare. Formulăm prezenta observație și pentru art.5 alin.(1) lit.c), referitor la Legea nr.287/2009.
La lit.l) și n), recomandăm ca marcarea subdiviziunilor să se realizeze în mod unitar.
7. La denumirea Capitolului II: Dreptul de acces pe proprietăți, semnalăm că, potrivit normei propuse pentru art.4 alin.(1), dreptul de acces vizează mai multe aspecte ale întinderii acestui drept, astfel încât furnizorii de rețele de comunicații electronice beneficiază de dreptul de acces pe proprietăți, deasupra lor, în sau sub imobilele proprietate publică, inclusiv pe drumuri, poduri, tunele, galerii tehnico-edilitare, pasaje și viaducte, ori stâlpi, piloni și terenuri agricole. Propunem corelarea textelor.
8. La art.3 alin.(1), semnalăm că, potrivit prevederilor art.621 alin.(2) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește dreptul de trecere pentru acces Această obligație subzistă numai pentru situația în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. Propunem corelarea normelor.
La alin.(2) și (3), referitor la ipoteza dreptului de folosință asupra unor bunuri proprietate publică, semnalăm că, potrivit art.136 alin.(4) din Constituția României, revizuită, bunurile proprietate publică pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică. Totodată, art.874 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, Dreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică. Propunem revederea normelor.
9. La partea de final a art.4 lit.b), pentru claritatea normei, propunem înlocuirea expresiei pe care trebuie să le respecte activitățile ce se desfășoară pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză cu expresia pe care trebuie să le respecte furnizorii de rețele care desfășoară activități pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză.
10. La art.6 alin.(4), semnalăm că, prin faptul că se propune ca tarifele maxime care pot fi percepute de autoritățile administrației publice pentru folosirea temporară a imobilelor proprietate publică să fie stabilite prin decizie a Președintelui Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, textul este susceptibil a încălca principiul constituțional al autonomiei locale, prevăzut de art.120-122 din Constituția României, revizuită. O asemenea încălcare ar avea consecințe negative asupra drepturilor și libertăților cetățenilor care formează colectivitatea locală din raza de activitate a autorităților administrației publice locale în cauză.
Menționăm că, potrivit art.1 alin.(1) din Legea administrației publice locale nr.215/2001, "Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale", stabilind, în art.2 alin.(1) al aceluiași act normativ, că "Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, desconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit". Totodată, art.10 prevede că Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.
Principiul autonomiei locale financiare este reglementat de art.16 alin.(1) din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, potrivit căruia Unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autoritățile administrației publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuțiilor lor, pe baza și în limitele prevăzute de lege.
Apreciem că, pentru respectarea principiului autonomiei locale, stabilirea tarifelor pentru utilizarea bunurilor proprietate publică ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor ar trebui realizată de consiliile locale sau județene, după caz.
11. La art.8 alin.(2) lit.b), semnalăm că art.6 alin.(3), la care se face trimitere în text, nu prevede condiții de acces, astfel încât este necesară revederea normei de trimitere.
La alin.(6), pentru claritatea și predictibilitatea normei, este necesară reformularea sintagmei poate fi refuzată doar în cazuri obiective și temeinic justificate.
12. La art.9 alin.(1), pentru precizia exprimării, este necesară identificarea expresă a normelor care sunt vizate de sintagma unor acte normative.
13. La art.12 alin.(7), pentru rigoare normativă, sintagma de la intrării în vigoare a prezentei legi trebuie înlocuită cu sintagma de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Similar se va proceda și la art.29 alin.(3), unde sintagma de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se va înlocui cu sintagma de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
La alin.(8), pentru corectitudinea exprimării, sintagma maxim 10 de zile trebuie redactată maximum 10 zile.
14. La art.21 alin.(4), cu referire la norma de trimitere la informațiile prevăzute la alin.(1), menționăm faptul că potrivit art.50 alin.(1), teza finală, din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere. Menționăm că alin.(1) al art.21 are în vedere, printre altele, informațiile prevăzute la art.20 alin.(1).
Reiterăm observația și pentru alin.(5) și (6).
15. La art.23 alin.(1), referitor la ipoteza potrivit căreia, prin decizie a președintelui ANCOM, se stabilesc tarife orientative pentru accesul la anumite tipuri de infrastructură fizică, care pot include și operatorii de rețea care nu sunt furnizori de rețele publice de comunicații electronice, semnalăm că, potrivit prevederilor art.3 lit.c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, În vederea realizării rolurilor sale, ANCOM îndeplinește următoarele funcții: ( ) c) de reglementare a activităților în domeniul comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale și al serviciilor poștale, prin adoptarea și implementarea de decizii cu caracter normativ și individual, precum și de proceduri funcționale, operaționale și financiare, prin care se pun în aplicare politicile în domeniu, de urmărire și control al respectării acestora;. Astfel, în actuala redactare, art.23 alin.(1) instituie o normă care excede atribuțiilor stabilite de actul normativ care reglementează funcționarea ANCOM. Propunem revederea normei.
La alin.(3), pentru claritatea și predictibilitatea normei, propunem reformularea corespunzătoare a expresiei vor ține cont în cel mai înalt grad.
16. la art.25 alin.(4), pentru o exprimare specifică stilului normativ, este necesar ca trimiterea să fie realizată la alin.(2) și nu la art.(2).
17. La art.26 alin.(3), pentru un spor de precizie a normei, sugerăm atât menționarea actului normativ care reglementează autorizarea executării lucrărilor de construcții, cât și indicarea prevederii/prevederilor legale din cuprinsul acestuia care definește sau definesc intervențiile urgente.
18. la art.36 alin.(3), pentru completarea informației juridice, după indicarea titlului Ordonanței de urgență a Guvernului nr.22/2009 va fi inserată mențiunea aprobată prin legea nr.113/2010.
Reiterăm prezenta observație și pentru art.38 alin.(7), unde vor fi precizate și intervențiile legislative ulterioare.
19. la art.41, în ceea ce privește referirea la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2011, subliniem că, potrivit normelor de tehnică legislativă, este necesară introducerea titlului acestui act normativ, urmat de sintagma aprobată cu modificări prin Legea nr.140/2012, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, pentru concizia exprimării, sintagma art.12 alin.(7), art.12 alin.(11) va fi redată ca art.12 alin.(7) și (11).
20. La art.42 alin.(1) din enumerarea literelor subsumate a fost omisă lit.h), astfel încât se impune renumerotarea corespunzătoare a ipotezelor.
La lit.a), pentru rigoarea redactării, expresia a obligației impuse de dispozițiile art.7 alin.(1) trebuie înlocuită cu expresia a obligației prevăzute la art.7 alin.(1).
La lit.g), sugerăm reanalizarea trimiterii la art.21 alin.(3), întrucât obligația organismelor din sectorul public de a pune la dispoziție informațiile solicitate este prevăzută de art.21 alin.(4).
La lit.k), precizăm că stabilirea răspunderii contravenționale a autorităților administrației publice centrale sau locale care dețin în proprietate, administrare sau concesiune elemente de infrastructură fizică trebuie să aibă în vedere faptul că unele autorități ale administrației publice locale nu au personalitate juridică. Astfel, precizăm că nu poate fi prevăzută incidența răspunderii contravenționale în cazul consiliului local, întrucât, așa cum s-a precizat și în Decizia Curții Constituționale nr.574/2014 în calitatea sa de autoritate deliberativă a administrației publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică și prin urmare nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice.
La alin.(2), precizăm că, din redactarea normei, rezultă că individualizarea sancțiunii ar urma să se facă exclusiv prin raportare la criteriile prevăzute de text, fără a se mai avea în vedere criteriile stabilite la art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001. În situația în care se are în vedere, de fapt, stabilirea și a altor criterii pentru individualizarea sancțiunii, pe lângă cele prevăzute de reglementarea‑cadru în materie, după expresia În vederea individualizării sancțiunii ar trebui introdusă sintagma pe lângă criteriile prevăzute la art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare. În această situație, din text trebuie eliminată expresia gradul de pericol social concret al faptei, întrucât acest criteriu este deja prevăzut în cuprinsul normei din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.
La alin.(3), pentru rigoare normativă, Ordonanța Guvernului nr.2/2001 va fi identificată și prin titlu: privind regimul juridic al contravențiilor.
21. La art.44 alin.(2), semnalăm că, pentru respectarea dispozițiilor art.50 alin.(1) din legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sintagma contravențiilor prevăzute la alin.(1) trebuie înlocuită cu sintagma contravențiilor prevăzute la art.42, nefiind permisă trimiterea la o altă normă de trimitere. O situație similară este întâlnită și la art.47 alin.(9) și (10), pentru norma de trimitere la alin.(6).
22. La art.45 alin.(1), semnalăm că referirea generică la orice măsuri necesare nu întrunește criteriile de claritate și previzibilitate pe care trebuie să le întrunească o normă de sancționare, așa cum ele rezultă din jurisprudența constantă a Curții Constituționale. Este necesară, de aceea, reanalizarea și reformularea corespunzătoare a textului, prin indicarea expresă a măsurilor sau a tipurilor de măsuri pe care ANCOM le poate dispune.
23. la art.46 alin.(1) lit.f) propunem reanalizarea trimiterii din finalul normei, deoarece obligații sunt stabilite la art.47 alin.(6), iar nu în alin.(7), astfel cum este indicat în text.
La alin.(2), semnalăm că, potrivit prevederilor articolului 10 alin.(6) din Directiva 2014/61/UE, Orice decizie luată de oricare dintre organismele competente menționate la prezentul articol poate face obiectul unei căi de atac în fața unei instanțe judecătorești în conformitate cu legislația națională. Ca urmare, recomandăm ca norma să fie completată cu ipoteza posibilității contestării deciziei președintelui ANCOM în fața instanțelor de judecată competente, urmând ca, ulterior rămânerii definitive a acesteia, să constituie titlu executoriu.
24. La art.48 alin.(2), având în vedere faptul că se prevede abrogarea parțială a Legii nr.154/2012, potrivit normelor de tehnică legislativă, acesta trebuie să constituie un articol distinct, plasat în finalul proiectului de lege.
Pe cale de consecință, art.48 urmează să fie alcătuit din două alineate, respectiv alin.(1) și actualul alin.(3) renumerotat ca alin.(2).
25. la art.49, este necesară reformularea părților dispozitive ale pct.1 și 3-4, astfel:
1. După alineatul (3) al articolului 2 se introduce un nou alineat, alin.(31), cu următorul cuprins:;
3. După articolul 71 se introduce un nou articol, art.72, cu următorul cuprins:;
4. Alineatul (2) al articolului 11 se modifică și va avea următorul cuprins:.
La pct.2, constatăm că enunțul trebuie eliminat, întrucât art.4 alin.(21) a fost introdus prin art.42 pct.2 din legea nr.154/2012, dispoziții abrogate prin art.48 din prezentul proiect. Precizăm că abrogarea are un caracter definitiv, astfel încât dubla abrogare a aceluiași alineat este contrară normelor de tehnică legislativă. Pe cale de consecință, punctele subsumate art.49 vor fi renumerotate.
La actualul pct.3, cu privire la structurarea art.72, menționăm că numerotarea unicului alineat nu este necesară. Formulăm prezenta observație și pentru art.50.
La partea dispozitivă a actualului pct.5, pentru suplețea normei, denumirea anexei nr.2, precum și indicația apartenenței acesteia vor fi eliminate, iar expresia punctul 10 va fi înlocuită cu sintagma poziția a 11-a, deoarece la această poziție se regăsește dreptul de execuție a lucrărilor de construcții. Totodată, pentru rigoare normativă, sintagma se introduce punctul 3 va fi înlocuită cu se introduce un nou punct, pct.3.
La partea dispozitivă a actualului pct.6, semnalăm că este eronat să se propună inserarea pct.173, având în vedere faptul că, în structura acestei anexe, textele nu sunt marcate cu cifre arabe.
26. la partea introductivă a art.50, potrivit uzanțelor normative, datele publicării actului normativ de bază vor fi plasate după titlul acestuia, iar textul se modifică după cum urmează va fi înlocuit cu se modifică și se completează după cum urmează.
Pentru concizia reglementării, pct.1-3 vor fi comasate într-un singur punct de modificare, cu următorul enunț:
1. Alineatele (2), (4) și (6) ale articolului 13 se modifică și vor avea următorul cuprins:.
În continuare, vor fi redate normele propuse, separate printr-un rând de puncte.
Ca urmare, actualele pct.4-7 ale art.50 vor fi renumerotate.
La actualul pct.4, în cuprinsul art.131 alin.(3), textul deciziei președintelui ANCOM prevăzută la alin.(2) va fi redat ca deciziei președintelui ANCOM prevăzută la art.13 alin.(4), trimiterea către o altă normă de trimitere fiind contrară rigorilor tehnicii legislative.
La actualele părți dispozitive ale pct.4-6, pentru o exprimare specifică stilului normativ, acestea urmează să fie redactate, astfel:
4. După articolul 13 se introduce un nou articol, art.131, cu următorul cuprins:;
5. După alineatul (8) al articolului 120 se introduc două noi alineate, alin.(9) și (10), cu următorul cuprins:;
6. Alineatul (1) al articolului 135 se modifică și va avea următorul cuprins:.
La actuala parte dispozitivă a pct.7, care vizează completarea art.151 alin.(1) cu o nouă literă, lit.a1), pentru o facilă percepere a normelor, sugerăm ca materializarea acestei intervenții să se realizeze prin inserarea lit.f).
27. potrivit uzanțelor normative, art.51 va debuta, astfel:
Art.51. - La articolul 5 alineatul (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2013 privind .
Menționăm că, ulterior aprobării prin Legea nr.86/2014, actul normativ de bază a suferit intervenții doar de natura modificărilor, fiind necesară eliminarea sintagmei și completările.
28. în ceea ce privește mențiunea privind transpunerea actelor juridice europene, propunem eliminarea termenului prevederile din partea introductivă, ca redundant.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.244/21.03.2016